În fiecare zi, conștient sau nu, ne focusăm atenția pe anumite lucruri. Uneori, suntem ghidați de obișnuință, de rutina zilei, alteori, ceva mai profund ne atrage fără să știm. Câteva cuvinte, o imagine sau o senzație ne captează și ne schimbă întreaga stare, chiar și pentru câteva clipe.
Azi, reflectând la un articol pe care l-am citit, mi-am dat seama că fiecare dintre noi își caută, în mod subtil, plăcerile, pasiunile sau chiar sensul, fie că suntem conștienți de asta sau nu. Gândiți-vă la momentele în care televizorul rulează în fundal, trec ore întregi fără să fim cu adevărat atenți la ce vedem, până când… un singur cuvânt, o replică, ne captează întreaga ființă. Ne oprim din tot ce facem și absorbim acea informație cu o intensitate de parcă e singurul lucru important din lume. Apoi, la fel de brusc, revenim la starea noastră inițială, de semi-prezență.
Întrebarea care m-a preocupat astăzi este: câte astfel de momente avem într-o zi? Nu știu să spun cu exactitate. Dar ceea ce pot să spun cu siguranță este că există anumite lucruri care ne atrag atenția, unele vizibile, altele invizibile pentru ochiul grăbit.
Amy Krouse Rosenthal a scris pentru prima dată despre această idee simplă, dar profundă: “pay attention to what you pay attention to” (fii atent la ceea ce atrage atenția ta). Cuvintele ei m-au făcut să realizez că vocația noastră, scopul nostru în viață, se găsește în acele momente mici, deseori uitate, pe care le trăiam încă din copilărie. Ne petreceam orele, pierduți într-un “flow” fără sfârșit, complet absorbiți de ceea ce ne fascina atunci. În acele momente pure, era o bucurie nealterată, necomplicată de responsabilitățile vieții adulte.
Acum, adulți fiind, ne căutăm constant drumul. Vrem să descoperim care este următorul nostru nivel, următoarea noastră destinație. Dar indiciile care ne pot ghida sunt acolo, tot timpul, doar că trebuie să ne re-învățăm să fim atenți la ele.
Parcurgând mental firul unei zile obișnuite, am observat ceva interesant. Mintea mea are o direcție, dar în același timp este atrasă de lucrurile cele mai banale. O imagine dintr-o vitrină, o replică într-un film, o frază într-o carte – toate acestea sunt mici semne, frânturi care îmi indică drumul. Ce mi se pare fascinant este că, de când am devenit atentă la ele, mă simt mai conectată la viața mea. Acum îmi permit să mă bucur mai mult de aceste mici descoperiri și am început să construiesc un fel de puzzle, căutând mereu următorul indiciu.
Poate că nu toți observăm aceste detalii sau poate nu le acordăm atenția cuvenită, dar adevărul este că ele sunt acolo, la fiecare pas. Viața ne oferă constant indicii despre cine suntem și unde vrem să mergem, însă trebuie să fim dispuși să le vedem.
În concluzie, cheia nu este să ne pierdem în zgomotul zilnic, ci să fim atenți la acele mici momente care ne rețin atenția. Ele ne arată care este drumul nostru, ce ne place cu adevărat și unde ar trebui să mergem mai departe. Totul începe cu un simplu act de conștientizare – să fim atenți la ceea ce ne atrage atenția.
pune totul la îndoială, mai ales pe tine
The Witty Scribe
